”Este o gimnastă de nivel mediu, dar părinții n-au înțeles că nu este Nadia Comăneci și tot au împins-o în față. Am primit telefoane de părinții colegelor ei care spun că nu sunt reale acuzele familiei Rus, aceștia sunt oameni conflictuali… În privința banilor se știe, părinții mai ajută cluburile să ia un covor sau obiecte de concurs, pentru că bugetele de la stat nu sunt suficiente – altfel, nu se mai face sport”, se agita Deleanu pe canalele media.
Da, Andra Ioana Rus nu este Nadia Comăneci, așa cum n-a fost nici antrenoarea ei, Adriana Teocan, și nici măcar președinta Federației de Ritmică, Irina Deleanu – niciuna nu s-a ridicat nici măcar până la jumătatea nivelului de performanță, atins de Nadia. Nu poți să-i tai aripile unui copil, spunându-i că nu este Nadia Comăneci, asta înseamnă lipsă de considerație față de sportivă!
Toată lumea știe că succesele românești la ritmică, mă refer la europene, mondiale sau olimpiade, istoria le numără pe degetele de la o mână. Tocmai de aceea trebuie să avem grijă de orice sportivă care muncește pe covor și vrea să iasă în evidență. Dar la Federație se practică aruncarea sportivelor la coș – și-mi aduc aminte de Ana Luiza Filioreanu, una din cele mai valoroase gimnaste ale Federației, sportivă care a dus România la Olimpiada de la Rio, în 2016, după o absență românească de 20 de ani. Și chiar aflându-se la apogeu, când maturitatea și experiența i-ar fi permis să mai performeze câțiva ani, Filioreanu a fost scoasă din circuit, din pricina unor conflicte cu tatăl sportivei sau cine știe… Cert este că frumoasa domnișoară a suferit tare mult, iar sportul românesc a pierdut o gimnastă, nu așa de valoroasă ca Nadia Comăneci, este adevărat!
În privința celorlalți părinți care înfierează victima de la Clubul Steaua, și pe care o fac mincinoasă, sărind în ajutorul antrenoarei Teocan, asta este o practică comunistă, ce se întâlnea la locul de muncă (am prins era…), unde individul care nu se încadra în societate, cu pantaloni evazați, cu plete și perciuni, era criticat aspru și se cerea sancționarea lui. Dar vorba lui Pitiș, ”Nu contează cât de lung am părul/ Important e cât de mult gândesc”…
Așa s-a întâmplat și la gimnastica artistică, atunci când Maria Olaru a spus adevărul în cartea sa, așa a pățit și Asiana Peng, după ce s-a destructurat lotul olimpic de la Izvorani în 2015, iar exemplele pot continua. Poate că această anchetă va scoate la iveală practici știute – dar dacă este să se legalizeze bătaia în sport, atunci este ok, și dacă va intra în regulament practica să se dea bani fără chitanțe, atunci nu mai zice nimeni nimic, dar să știm și noi, nu?
]]>
