Da, l-am cunoscut destul de bine pe actualul fost ministru, nici nu știu cum să-l numesc, de pe vremea când eram ofițer de presă la Federația de Ciclism. Ne-am întâlnit de câteva ori în Turul României, avea o echipă de rutieri bună, care tot mereu se bătea să prindă locuri fruntașe. Novak pedala și el, în ciuda faptului că una din gambe, mi se pare că cea de la piciorul drept, era înlocuită cu un dispozitiv special, în urma unui accident de mașină. L-am apreciat pentru tenacitatea sa, pentru faptul că știa să se impună în fața colegilor de echipă, dar cel mai mult îl respectam pentru faptul că mai mereu se lua de secretarul general al Federației de Ciclism, Vasile Selejan, imputându-i tot felul de decizii.
De altfel, în 2013, așa cred, Novak a reușit să devină președintele ciclismului românesc, la un singur vot în plus, detronând o administrație veche de 16 ani, poate și mai bine, care a falimentat acest sport cu pedale. Doar că, în scurt timp, Novak a reușit să se facă nesuferit în lumea ciclismului, devenită extrem de mică, prin hotărâri care au nemulțumit pe mulți. Practic, spun rutierii, Novak și-a însușit Federația, cheltuind fonduri după bunul plac și distribuind posturi doar celor umili – un fel de Selejean al doilea!
Când a ajuns ministrul Sportului, a lăsat Federația de Ciclism cu o situație juridică încurcată și aproape fără fonduri în cont. Și iată-l pe post de ministru, cu gagică și frumoasă, și deșteaptă, uitând că este căsătorit și cu copii. Au urmat alte și alte derapaje, care l-au făcut indezirabil, în ochii premierului Ciucă, Novak mizând prea mult că partidul care-l susține ar fi o forță. Nu-l regret decât dacă vine Dedu în locul lui și n-o să mă credeți, dar spun asta pentru că și pe fostul președinte al Handbalului am avut neplăcerea să-i cunosc caracterul.
… spun că Dedu era un fel de dictator, nu-i trecea nimeni prin față, întotdeauna treburile se rezolvau așa cum dădea el indicații. Pe deasupra, era și avar, urmărea banii și-i mirosea de la o poștă, dar și banii alergau înaintea lui. În cei opt ani de mandat a distrus handbalul, la toate nivelurile, și ca performanță, și ca relații între oameni, cât și la capitolul imagine. Cu Dedu am stat la masă, eram amândoi într-o stare de conflict și m-a chemat să-l rezolvăm cumva, ca să nu-i mai pun piedici, înainte de Alegerile pentru al doilea mandat. L-am condiționat, prin retragerea procesului ce mi-l intentase, cerându-mi 100.000 de euro daune morale și materiale, dar și continuarea editării Revistei Adevărul despre Handbal, publicație de excepție, erau de părere mulți care au răsfoit cele opt numere scoase la lumină, care au prins viață pe vremea lui Cristian Gațu. Dosarul de judecată l-a retras, dar revista nu m-a ajutat s-o redactez din nou, m-a dus cu vorba – așadar, este și mincinos!
După ce a pierdut alegerile de la Handbal, dorindu-și și cel de-al treilean mandat, Dedu a ieșit și de la COSR, din poziția de vicepreședinte – se zvonea că ar fi fost dat afară, dar nu este adevărat, el s-a retras din toate funcțiile. Și uite că a anticipat mișcările de la Ministerul Sportului, aspirând la fotoliul din Vasile Conta. Spun cu sinceritate, dacă Dedu ajunge ministru, sportul românesc devine o afacere de tarabă, cine dă mai mult, ăla primește mai mult. Guvernanții noștri trebuie să se gândească bine, nu se omoară ei să sprijine sportul, prin legi corecte și prin îmbunătățirea infrastructurii care lasă de dorit, dar măcar să nu pună în fruntea Ministerului un conducător care n-a fost în stare să facă programe de dezvoltare la o federație și care a cheltuit prea mulți bani în folosul lui, nicidecum al sportului pe care l-a condus. Nu împingeți sportul să cadă din lac în puț!
