Există și o a treia variantă, pe care ar trebui s-o luăm în calcul, aceea că a fost ajutată, împinsă ușor spre o demisie, dar numai personajele în cauză ar putea spune adevărul. Analizând toate cele trei posibilități, aș spune că orice a fost posibil și o să și explic de ce – mai întâi de toate, Slatina are mai mult influențe dinspre Caracal, decât din direcțiile Craiova sau Băilești, ceea ce mă ajută mult în teoriile mele – oamenii sunt mai instabili emoțional și sunt atenți mai mereu la direcția vântului!
- Victorina Bora n-ar fi părăsit pentru nimic în lume corabia pe care ea însăși a construit-o cu migală, cu eforturi mari, cu forțe proprii, aș îndrăzni să spun. Am fost la Slatina la puțin timp după ce echipa a promovat – vorbe frumoase, promisiuni și multă încredere la adresa antrenoarei. Din păcate, spun că Victorina s-a luptat mult ca să compenseze neajunsurile de la echipă, pentru că șefii clubului n-au făcut decât investiții minime, au limitat bugetul de la an, la an, obligând-o pe Bora să facă adevărate magii, cu fetele sale, ca să rămână în Liga cea Mare. Cât timp a fost Lorena Ostase la Slatina, pot să spun că echipa se ținea într-un cui, unul puternic și decisiv. După plecarea Lorenei, nimic n-a mai fost pus în loc, iar echilibrul aproape că s-a frânt.
- Antrenoarea din Rm Vâlcea are un caracter puternic și o educație mai rar întâlnită printre oamenii din handbal – o vorbă cumpătată, serioasă și un cuvânt respectat întotdeauna. Nu credem că a fost debarcată, nu exista niciun motiv, nimeni n-a avut nimic de spus împotriva ei, sau cel puțin nu s-a auzit până acum nimic. Mai mult, cu olteanca nu se punea nimeni, era serioasă, o familistă convinsă, care-și creștea fetița la Slatina tot în mediul sportiv. Cum să arunci peste bord o astfel de antrenoare?
- Și totuși, în ultima perioadă devenise un pic incomodă, începuse să pună tot felul de probleme de organizare – probabil că și-ar fi dorit să nu mai intre în zona nisipurilor mișcătoare și să stea și ea liniștită, până la finalul campionatului. Zgomotele făcute de Victorina au fost înțelese greșit și i s-ar fi sugerat un fel de ”adio” pe cale amiabilă. Probabil că asta aștepta și antrenoarea, n-a stat niciodată cu mâna-ntinsă și nu s-a rugat de nimeni pentru un post, la vreo echipă.
Din nefericire, pentru toate cele trei variante de mai sus există un personaj comun, unul de tristă amintire, din pricina căruia s-ar fi produs căderea psihică a echipei din Slatina, din turul Ligii Florilor – el se numește Vasile Pavel, da, ați auzit bine, Vasile Pavel, fostul președinte al Comisiei Centrale de Arbitri la handbal, din vremea de tristă amintire a lui Alexandru Dedu. A ajuns la Slatina încă din vara anului 2022, nu știe nimeni prin ce combinații, sau cu ce erau obligați oficialii slătineni să-și tocmească un om tocmai din Buzău, unul care nu s-a făcut remarcat cu nimic în handbalul românesc.
La Slatina, Pavel nu se ocupă cu nimic, nu se băga la echipă, nici n-avea ce să spună, pentru că era și limitat în vocabular, nici pe la club nu venea, era prea departe Buzăul de Slatina, dar îi țiuia în ureche președintelui câte-o idee, de-l amețea pe om definitiv. Și uite-așa, echipa s-a destabilizat, antrenoarea probabil că a-nceput să-și pună semne de întrebare și de aici până la ruptură n-a mai fost decât un pas – sunt doar presupuneri, pentru că știm cât de fitilist este Vasile Pavel.
Acuma, sigur, zvonuri mai știm, dar nu le lansăm, pentru că nu ne dorim să iasă un scandal care să ducă la eliminarea echipei slătinene de pe prima scenă a handbalului românesc. Dar probabil că nu se va întâmpla asta, mai ales că sunt zvonuri că Federația ar vrea să mărească la 16 numărul echipelor din Liga Florilor, deci nu va mai retrograda nimeni.
Și iată de ce, plecarea Victorinei Bora de la Slatina poate fi pusă pe seama tuturor celor trei ipostaze amintite mai sus. Rămâne ca dumneavoastră, cei care citiți presupunerile mele, să alegeți varianta care vă convine…
