Am terminat un campionat, mă refer la jocurile din sezonul regular, și am tras o linie – împreună cu echipa mea de Junioare I, am vrut să vedem ce am realizat, care sunt bucuriile care ne-au unit și, mai ales, să ne previzionăm viitorul. Înainte de a vorbi despre fiecare subiect în parte, aș concluziona că la Gloria toate fetele, cu antrenorul lor în frunte, au redescoperit bucuria handbalului, atracția semicercului, dacă vreți. Între debutul din 18 septembrie, 2022, cu GSIP Moreni, pierdut la mare luptă, scor 27 – 34, și ultima apariție a sezonului,pe 19 februarie, 2023, care a-nsemnat o dulce victorie împotriva celor de la CT Media București, 34 – 22, s-a desfășurat viața noastră, cu zâmbete și lacrimi, cu momente de agonie și extaz – că așa este într-un grup unit, și cu bune, și cu mai puțin bune, Gloria Dobroești a prins structura unei familii din handbalul românesc.
Gloria Dobroești a apărut ca o alternativă fericită pentru cele care nu și-au mai găsit locul pe semicercul altor grupări. Sigur, nu este ușor să renunți la un sport care ți-a dat un sens în viață, iar antrenorii care n-au mai crezut în ele, ar fi trebuit să știe că handbalul, odată ce te-a prins în mrejele sale, lasă urme adânci și cu greu îl arunci în cutia… cu a fost cândva! Nu-i vorbă, și mie, Cosmin Țane (n.n. foto sus), mi-era dor să antrenez, să mă agit, să lucrez diferite scheme și să mă bucur la fiecare gol – așa se face că am adunat mai întâi fetele, care așteptau un semn de undeva, după care s-a trecut la oficializarea clubului, la găsirea unei denumiri. N-a fost ușor, dar surprinzător au fost oameni care au venit imediat alături de noi – la ei am găsit sprijin financiar, logistic, au fost mulți care au venit și cu sfaturi și recomandări, care ne-au prins bine și alea.
La primul apel au venit în sală Ioana Simion, Claudia Manciu, Rebeca Filip, Ana Toancă, fete care agățaseră în cui, ca să zic așa, mingea de handbal, care uitaseră viața din vestiar, de mai de bine de un an. M-am bucurat de entuziasmul lor, însă trebuie să recunosc că reintegrarea a fost foarte dificilă – handbalul nu este ca mersul pe bicicletă, să nu mai uiți niciodată cum este să stai în șa. Dacă nu te mai antrenezi și nu mai joci, experiența se diminuează, se pierde, chiar, tehnica devine o amintire, iar tacticile nu mai sunt așa ușor de înțeles. În tot timpul junioratului înveți tot mereu și acumulezi, iar ele au întrerupt totul în chiar această perioadă. Chiar și eu, ca antrenor, odată ce am întrerupt șirul antrenamentelor, a trebuit să-mi revăd documentarea, să citesc notițele și tot ce-am consemnat de la tehnicieni mai valoroși ca mine – a fost pentru toți un început. Vreau să spun că Bianca Dinu, handbalista inventată de mine, a ajuns și la Centrul de Excelență, iar acum joacă la Media, asta este bucuria unui antrenor, cineva să-i ducă numele în sfere mai înalte!
spune că Vasile a adus sămânța handbalului în Dobroești, cu
mulți ani în urmă. Acum conduce Clubul Gloria
Și revin la ultimul meci al sezonului, în care am înregistrat o victorie în toată puterea cuvântului – am bătut Media cu 34 – 22, ne-am luat mai mult decât o revanșă, pentru că adversarele ne-au bătut în tur doar la un gol diferență, 28 – 27. După 13 înfrângeri consecutive, unele la diferențe exagerat de mari, iată că a venit acest succes ca o descătușare – le-am simțit pe fete altfel, în ziua meciului, mai motivate, mai atente la discursul meu și ambițioase fără măsură. N-au fost așa în timpul campionatului, eu n-am pus presiune pe ele, la nicio partidă, și nici măcar nu le-am dojenit, după ce tabela arăta un scor rușinos. Eu am dorit să joace toată lumea, să intre într-o atmosferă de joc, mai ales că echipa s-a format cu câteva zile înainte să înceapă competiția.
Da, n-am avut niciun obiectiv, la niciun joc, poate că n-a fost bine cum am procedat, dar n-am vrut să simtă presiunea jocului, ba chiar le-am recomandat să joace cu zâmbetul pe buze. Am dezvoltat Arta Comunicării, aș spune, am vorbit foarte mult cu ele, înainte de meciuri, ba chiar le-am invitat să vorbească și ele în teren, să comunice și să spună unde văd ele punctele slabe ale adversarului sau punctele forte. Am luat bătaie de 13 ori la rând, dar niciodată nu m-am încruntat, am avut speranță că va veni momentul victoriei. Au crescut îmbucurător Ana Toancă, Ioana Simion, care din extremă a ajuns în centru, cu randament maxim, Elena Preda, venită de la CSȘ 6 după câteva etape , care s-a integrat perfect în familia noastră.
Nu vreau să terminați pe ultimul loc, trebuie să demonstrați că Gloria a depășit fazele grele, că are potențial și când vrea, poate! Spuneți ce credeți că este bine în teren, faceți o apărare bună, mobilă, și urcați în atac, mai bine zis pe contraatac, pentru că acelea sunt golurile cele mai ușoare, așa le-am vorbit înaintea ultimei partide. Am revenit la victoria cu Media, pentru că și eu sunt foarte bucuros. Vreau să cred că din sezonul viitor vom putea schimba obiectivul, pentru că este timpul ca fetele născute 2005/2006 să-și arate și ele colții în teren. Avem atmosferă, mai bine de jumătate din ele sunt din Dobroești și trebuie să se mândrească cu un alt statut, când vor veni părinții în tribune. Eu sunt satisfăcut, da, am făcut o echipă cu sprijinul oamenilor din comună, al tuturor celor ce s-au apropiat de noi. Spun cu tărie că Gloria Dobroești are viitor!
