Și pe vremea lui Lipă, și în timpurile lui Pârcălabu, calitatea antrenamentelor a fost de un nivel scăzut. Nimeni n-a controlat acumulările, nimeni nu i-a supus pe sportivi la verificări, nu s-a lucrat cu aceștia intens și la nivel maxim. ” Nu se poate, sunt total dezamăgit de lipsa lor de atitudine, de prestația lor… Pentru niște sportivi fără atitudine, care au crezut că pot obține rezultate așa din cer”, a mai spus Pîrcălabu. Cum adică din cer, păi nu s-au antrenat vreme de cinci ani, n-au primit masă, cantonamente, indemnizații, echipament și-așa mai departe? N-au avut antrenori lângă ei, n-au făcut sparring-uri, n-au fost consultați de medici, de psihologi? Și președintele unde-a fost, n-a urmărit și el pe ce se cheltuie banii? Dacă sportivii s-au comportat lamentabil, asta înseamnă că în circuitul către performanță, adică pe drumul către Tokyo, au fost niște fisuri mari, de care se fac vinovați antrenorii, medicii, angajații Federației de Lupte, președintele acestei Federații și chiar membrii COSR, cei care au finanțat în plus, acest ciclu olimpic. Și sportivii, până la urmă, care n-au fost responsabili de misiunea lor, mulțumindu-se cu calificativul sufficient…
De altfel, putem spune că la această a 32-a ediție a Jocurilor Olimpice, sportivii români s-au comportat cel mai slab, din toată istoria participărilor lor, sub cele cinci cercuri olimpice. Nu ne propunem o analiză acum, a tot cee ace a-nsemnat Tokyo, dar promitem s-o facem în zilele următoare, pentru că sunt multe răspunsuri de aflat de la atletism, gimnastică sau judo.
]]>
