Antrenorul de la Bârlad, Ovidiu Mangu, este la fel de vinovat ca părintele copilului, ba chiar mai mult, el fiind direct răspunzător de viața acestuia, fie la antrenamente, fie la meciurile oficiale. Este simplu să percepi taxe acestor copii, pentru că sunt convins că Mangu și-a făcut club și ia bani de la micii fotbaliști, dar ar fi trebuit să știe că răspunderea este a lui. În condițiile impuse de organizator, și mă refer și la starea terenului, și la dotările lui, dar mai ales la lipsa unui cadru medical la joc, antrenorul Mangu ar fi trebuit să refuze participarea la competiție. Dar el a riscat, iar acum trebuie să plătească…
Ajungem la organizatorul competiției, Tiberiu Grosu, care singur a declarat că nu este la prima competiție de acest fel – sigur, el le-a spus antrenorilor participanți să le ia temperatura copiilor și gata, ăsta este testul COVID-19. Dar este răspunzător și pentru calitatea terenului, și pentru lipsa de dotări minime, adică a spațiilor pentru necesitățile fiziologice ale fiecăruia, chiar și pentru acea gaură din gard, care i-a fost fatală copilului. Nu știm dacă s-a perceput taxă de participare, dar dacă Grosu a făcut-o, atunci situația devine cinică, micuțul fotbalist și-a plătit singur moartea, cum s-ar spune!
Și ajungem la oficialii din Primăria Galați, oameni care au promis de ceva vreme că vor face investiții în acea bază, că o vor renova și o vor reda circuitului sportiv. Vorbe în vânt, dar poate acum, după această tragedie, să vină cineva să dea măcar cu var, adică să curețe sângele copilului, de pe gardul care i-a luat viața.
De la Revoluție încoace, adică de peste 30 de ani, mii de baze sportive, săli de joc și stadioane din toată țara au fost dezafectate, unele găsindu-și altă destinație, în funcție de interese, altele fiind lăsate în paragină. La Galați, că tot vorbim de tragedia petrecută aici, bazinul olimpic a ajuns o ruină, popicăria la fel, ”nu mai are nimic, Galațiul”, îmi spunea cineva din zonă.
Despre administratorul bazei nu spun nimic, pentru că nu știu dacă mai este desemnat cineva să aibă grijă de un câmp plin de noroi, cu plante de tot felul și înalte cât gardul, de ți-e teamă să mergi prin ele, și cu porțile ruginite. Dacă administratorul are un nume, atunci își va primi și el pedeapsa cuvenită.
Să ne oprim pentru o clipă și la oamenii care au smuls acea bucată de gard, doar pentru ca ei să poată intra și ieși după bunul plac. Nu s-au gândit o clipă că celelalte două plăci de deasupra pot culisa pe canalele laterale și pot provoca un accident. Acum au aflat, iar dacă se simt protejați de anonimat, eu cred că vor avea o strângere de inimă, ori de câte ori vor trece pe la stadion – viața unui copil a fost curmată și de mâinile lor! 
]]>
