Am ajuns la ultimul meci să jucăm pentru sferturi, împotriva celor de la CS Bragadiru. Din păcate, presiunea pusă de părinții adversarilor pe copiii mei, pe arbitri, atmosfera proastă creată în jurul acestei partide cu miză, i-a făcut pe copiii mei să acuze șocul, să devină mai emotivi și să nu-și mai pună în practică jocul la care se pricepeau ei cel mai bine. Mai mult, gurile rele spun că echipa din Bragadiru a jucat și cu fotbaliști de altă vârstă, dar nimic nu mai contează, nu pun înfrângerea pe seama acestor motive, chiar dacă aș putea.
Este primul nostru turneu, m-am bucurat că elevii mei au văzut o altă lume și au arătat, uneori, că jocul de fotbal nu le este străin. Sigur, poate că au fost cam emotivi, chiar timorați, așa este, dar ei n-au avut experiența jocurilor de culise, a vorbelor grele, a scandalurilor de pe margine, iar asta s-a văzut. Am preferat să pierdem, și așa vom face tot mereu, decât să intrăm în jocul murdar din spatele cortinei.
Și mă-ntorc la fotbaliștii mei, care s-au făcut remarcați prin unitatea lor de grup, prin dăruire și bucuria de a juca – vreau să-i remarc pe toți, însă cuvinte speciale se cuvin atacantului Ion Filip, fundașului dreapta Andrei Ursu și extremei Tona Deniz, un stângaci pe care îl cresc cu grijă. Vorbeam cu Petre Marin și spunea că el își crește Grupa 2010 de 4 ani și s-a mirat că noi avem doar un an de viață! Una peste alta, eu sunt mulțumit de felul cum s-au comportat. Sigur, avem și reproșuri, însă ne vom vedea luni și vom face împreună o analiză, a Turneului de la Buftea.
Cristian Laurențiu Stan,
Antrenor Școala de Fotbal Eugen Nae
]]>
