…Vorbesc bine, acum și mă bucur că nu mi-a dispărut optimismul. De altfel, în tot acest timp de covalescență, i-am simțit pe oameni aproape – primesc mesaje de la mulți locuitori din Islaz, care mă-ncurajează și mă așteaptă la ei, chiar dacă eu nu sunt de prin partea locului. Dragostea lor, compasiunea cu care mă-nconjoară îmi dau putere să lupt și mă fac să cred că nu i-am dezamăgit pe cei care au crezut în mine.
Și mai este ceva, mâine, 30 mai, merg din nou la Spitalul Municipal, să mă-ntâlnesc cu doctorul Teleanu, neurologul care mi-a redat viața și care mi-o va controla în viitor. Poate îl găsesc și pe fizioterapeutul nevăzător, care m-a consultat cu mâinile lui, după accident, și care mi-a spus că în 5-6 luni o să-mi revin. Trebuie să lupt și eu, vreau ca anul 2022 să fie doar o amintire tristă și nimic mai mult”!
]]>
