Iată, în mare, contextul în care a ajuns handbalul românesc, unul în care drumurile nu mai duc nicăieri, iar luminița izbăvirii nu se arată din nicio direcție. Și uite-așa, necalificarea selecționatei masculine la Campionatul European din 2022 vine ca un gest normal, pentru că oricât de ușoară a fost această campanie de calificare – mă refer la faptul că organizatorii au mărit numărul de participante de la 16 la 24 de selecționate, noi am rătăcit drumul, fiind umiliți chiar și de naționala Kosovo, stat pe care noi nu-l recunoaștem ca făcând parte din Europa. Ultima ”ispravă”, cea din ziua Sfântă a Învierii Lui Iisus Christos, a fost tot o înfrângere, scor 19 – 23 în fața Muntenegrului, insucces care ne-a luat orice speranță de calificare.
Suntem într-o situație periculoasă, ne-am cam obișnuit cu ratările, la masculin, iar tricolorele aproape că sunt pe același palier cu băieții – au pierdut și ele biletele pentru Olimpiada de la Tokyo, din această vară, dar au câștigat play-off-ul Campionatului Mondial, din acest an, scor 68-42 cu Macedonia de Nord. ”Nu mai avem pretenții la medalie, bine că încă mai suntem acolo, printre celelalte valori”, ne spunea un suporter al handbalului românesc.
P.S. Sunt zvonuri că spaniolul Xavi Pasqual ar lăsa Barcelona, pentru un nou stagiu în România, de data aceasta la Dinamo, dar și la naționala de seniori, unde a mai fost. Dacă despre politica clubului din Ștefan cel Mare sunt răspunzători oficialii lui Dinamo, revenirea lui Pasqual la selecționata masculină ar fi un nou dezastru, așa cum s-a întâmplat cu ceva ani în urmă – astea sunt doar experimente, pe bani mulți, care nu ne-ajută cu nimic!
]]>
